text 29/01/2015

m-am intrebat daca a scrie despre mine este ... cum sa zic ... ma gandesc la narcisism, dar nu cred ca e bine ales. ma mai plang in scrierile mele, dar nici asta nu e motivul. scriu pentru ca imi place si scriu despre mine pentru ca sunt preocuparea mea favorita. ma spionez intens: de ce fac aia, de ce zic aia, de ce vreau aia, etc... vesnicul "de ce". poate o sa mi-l tatuez undeva pe a mea piele; sa-l pastrez atat cat dureaza vesnicia in care ma aflu (in acest moment). ceea ce fac eu ma ajuta sa ma structurez, pentru ca fac un efort pentru a verbaliza si a concretiza tumultul de idei, ce-mi trec in fiecare minut prin cap. in secret visez sa ajung celebra, dar doar in secret. in viata de zi cu zi ma fatetez cu "modestie". hi hi hi. ce modesta mi's. am auzit de la cineva ca, acu' vre o suta si ceva de ani, romanii in loc de cratima, foloseau ghilimeaua aia simpatica. imi place mai mult ' decat -. apai daca nici eu nu scriu despre mine, atunci cine. sansele sa devin celebra si sa mi se scrie biografia, cat sunt in viata sau dupa moarte, is mici, spre foarte mici, tinzand grozav spre infime. asa ca ... sa purcedem in ale scrierilor...