tocmai am omorat un gandac, deoarece se plimba pe masuta. n-am considerat ca acel gandac, mai bine zis un gandacel, ar putea locui in acelasi spatiu cu mine. asa s-a dus teoria mea ca toate fiintele trebuie respectate. poate era incarnarea cuiva cunoscut si eu i-am curmat viata. as face-o din nou, pentru ca nu-mi plac gandacii, mai ales cei de bucatarie. detest sa-i vad cum misuna peste tot. nu mai pot manca alimentele pe care au umblat. am nevoie sa spal obiectele de bucatarie peste care ei au trecut, inainte de a le folosi. tot ziceam ca am ceva cu oamenii ipocriti. sunt si eu unul din ei. hai sa zic ca sunt unul mai mic. nu am tarana in crestetul capului si nici nu-mi dau palme. nu o sa-mi bat cuie in palme pentru ca nu respect toate fiintele vii. uneori ma intreb cat de mult ma respect pe mine. pana urma ce pizda masii e respectul asta? sunt atat de sensibila uneori ca pana si o privire ma poate rani. ce cacat. serios. asta inseamna ca aia care se uita in ziua de dinainte de menstruatie sunt niste fiinte abjecte, ca nu ma respecta? na, ca am facut si respectul relativ. ma gandeam ieri ca uneori orice mi s-ar intampla ma nemultumeste. mi se pare insuficient. ce este atunci suficient pentru mine. predic unele lucruri de parca as fi un mare intelept si nu sunt in stare sa ma bucur cand ma suna o prietena si ma intreaba de sanatate. vreau mereu mai mult, mai mult, tot mai mult. dar pana cand? pana cand o sa tot cer si o sa ma scald in aceasta oboseala? pana cand? m-am saturat sa-mi transform micile placeri ale vietii in obligatii. nu insemn nimic!!!! o sa fiu mancare de viermi la un moment dat si tin cu dintii la niste cacaturi. vreau performanta in toate. ce-o sa fac cu ele? o sa-mi desenez medalii la spitalul de nebuni in ritmul asta. predic sa te bucuri de moment si eu ... eu caut defecte, pentru ca asa am fost obisnuita si asa m-am obisnuit. asta inseamna sa traiesti o viata printre pesimisti. ce cacat. am nevoie de bucuria mea de a trai cu mine insami. m-am baltacit iarasi in cazanul dorintei de performanta si recunoastere. am revenit in sistemul trage... mai mult ... hai ca poti... trage mai bine. mi-am dat rolul de vita, fara sansa de a ma bucura. si cum o mai cer celorlalti... mai mult ... poti mai mult, poti mai bine. nu mai vreau. spun stop si gata. vreau sa ma bucur de viata mea la 30 de ani. o sa-mi trimit fricile in vacanta, pe alta planeta si le pun nava pe autodistrugere.
nu sunt fecioara maria. nu sunt o sfanta. ai inteles? am inteles! perfect! sunt pacatoasa aia nebuna de care ma indragostesc continuu. eu. eu sunt de toate: si ipocrita, si furioasa, si agresiva, si incoerenta, si vesela fara motiv, si grozav de iubitoare, si copilaroasa, si mamoasa, si ... multe altele. sunt si buna si ne-buna. si-n afara de mine, nimeni n-o sa stie ce om extraordinar sunt. dar eu o sa stiu ca toti suntem extraordinari si ca voi omori gandaci si tantari in continuare. nu-mi plac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu